Рейтинг@Mail.ru
Rambler's Top100




Не нашли нужную работу? Закажи реферат, курсовую, диплом на заказ

реферат на тему: Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных

скачать реферат

portiunea libera a penisului, intensificarea libidoului si a reflexelor sexuale, precum si initierea spermogenezei. La femele in perioada maturarii sexuale se produc importante restructurari morfofunctionale care conduc la aparitia unor stari fiziologice noi. Inceputul procesului de maturare foliculara si aparitia primului ciclu sexual il constituie stimulii neurohormonali hipotalamici, care dirijeaza secretia gonadotropa anterohipofizara. Odata cu survenirea pubertatii, spermatogeneza la masculi si ovogeneza la femele au loc pe parcursul intregii vieti sexuale. Viata sexuala se manifesta in aceasta perioada sub forma ciclica la femele si continuu la mascul. La animalele domestice maturitatea sexuala apare in primii ani, iar la unele specii chiar in primele luni de viata. Acest aspect este legat in primul rand de specie. S-a constatat ca la speciile cu longevitate mai mare pubertatea apare mai tarziu decat la speciile la care durata vietii este mai redusa. In cadrul speciei exista, de asemenea, variatii in functie de varsta aparitiei maturitatii sexuale, de rasa, sex, clima, regim de alimentatie, intretinere si exploatare, de caracterele individuale etc. Pubertatea animalelor apare mai devreme la rasele ameliorate si mai tarziu la cele neameliorate. Pubertatea survine mai timpuriu decat momentul cand se termina cresterea si dezvoltarea definitiva a animalului. De aceea, maturitatea sexuala inca nu denota pregatirea organismului animal pentru reproducere. Utilizarea prea timpurie a reproducatorilor atrage dupa sine consecinte daunatoare pentru organismul lor. Femelele fecundate prea devreme raman nedezvoltate, sufera distocii, care pun in pericol adeseori atat viata lor, cat si cea a produsilor. Masculii folositi prea de timpuriu la monta se epuizeaza repede si dau nastere la produsi debili; in unele cazuri nu se produce fecundatia, deoarece testiculul prea tanar elimina spermi imaturi. De aceea animalele se folosesc la reproducere dupa o anumita perioada de timp de la instalarea pubertatii. Perioada de la aparitia maturitatii sexuale pana la includerea animalelor in efectivele de reproductie in literatura de specialitate nu a primit o denumire unica. Multi savanti si practicieni o numesc maturitate corporala, mai reusit, insa, este termenul de maturitate fiziologica. Se considera fiziologic mature animalele tinere care au organe genitale dezvoltate normal si circa 65-70% din dezvoltarea corporala a animalelor adulte din rasa respectiva. Viata sexuala, adica etapa de activitate a organelor de reproducere nu dureaza toata viata animalului; ea inceteaza odata cu instalarea climacteriumului. Etapa postgenitala (climacteriumul) este caracterizat prin stingerea treptata a functiei organelor genitale. La inceputul climacteriumului sau a andropauzei, desi organele genitale mai functioneaza, gametii sunt incapabili de fecundatie. Comportamentul sexual dispare si se instaleaza anafrodizia. Date asupra vietii sexuale la principalele specii de animale sunt redate in tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1. Caracterele vietii sexuale la animale SpeciaAparitia maturitatii sexuale (luni)Perioada optima de folosire a animalelor la reproducereInstalarea climacteriumului (ani)Aparitia maturitatii fiziologice (luni)Pana la varsta (ani)Taurine8-1216-187-912-15Cabaline15-1824-4810-1215-20Ovine7-812-187-810-12Suine5-89-124-57-8Carnivore6-8127-810-12 Aspecte privind endocrinologia reproductiei Pentru reglarea functiei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile
Не нашли нужную работу? Закажи реферат, курсовую, диплом на заказ




trei trepte principale functionale care se stimuleaza sau se inhiba reciproc: hipotalamusul, hipofiza si gonadele (la femele si corpul galben); insa in coordonarea activitatii reproductive intervin si alte glande cu secretie interna (tiroida, suprarenala s. a.). Consideratii morfo-fiziologice asupra hipotalamusului si a conexiunilor hipotalamo-hipofizare Hormonii hipotalamici Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul de adunare a impulsurilor nervoase care sosesc prin numeroase legaturi functionale, pe care acesta le are cu scoarta cerebrala. Situat la baza diencefalului, hipotalamusul este o adevarata intersectie intre sistemul nervos si aparatul endocrin, fiind cuprins intr-un ansamblu de organizare nervoasa extrem de complicata. Hipotalamusul este apreciat ca un organ de integrare definitiva cu rol principal de reglare al secretiei endocrine. La nivelul hipotalamusului cel mai mare interes il prezinta o serie de centri din nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenusiu etc. Hipotalamusul prezinta numeroase conexiuni in directia cortexului cerebral, corpului striat, talamusului si formatiei reticulare. Legatura directa si preferentiala o are hipotalamusul cu hipofiza, rezultand astfel sistemul hipotalamo-hipofizar. Printr-un aparat masiv de filete nervoase provenite din nucleii supraoptici si paraventriculari, hipotalamusul face legatura cu lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza), constituind conexiunea neurohipofizara, prin care se transmite hormonul ocitocic si vasopresina de la hipotalamus, care se acumuleaza apoi in neurohipofiza. Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse si constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat in mare parte din axonii diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se termina in punctul de contact al vaselor din reteaua primara. Hipotalamusul este bine vascularizat, mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde fiecare celula este in legatura cu 2-3 capilare, dintre care unele patrund in celule. Rezulta, in acest fel, un plex capilar primar de la care pleaca vase mai mari ce se reunesc in trunchiuri care se indreapta infero-caudal prin tija hipofizei si se termina in hipofiza. In jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se formeaza un plex capilar secundar. Rezulta in acest fel sistemul vascular port-hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecretiile din celulele nucleilor hipotalamici catre hipofiza. Stimulii senzoriali externi ajung sa determine impulsuri nervoase la nivelul centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri le transforma in factori umorali (declansatori de secretie), care determina elaborarea si eliberarea hormonilor hipofizei. Aceasta transformare ale impulsurilor nervoase in factori umorali se datoreaza celulelor neurosecretoare care au in acelasi timp caracterele celulei nervoase, precum si ale celulei glandulare. Celulele neurosecretoare primesc stimulii veniti de la nivelul centrilor nervosi superiori si reactioneaza prin eliberarea de hormoni stimulatori, «Releasing factors» sau «Releasing hormons» si inhibitori, prin care se regleaza activitatea hipofizei. Pentru reproductie, o mare insemnatate o au urmatorii hormoni hipotalamici: v Gn-RH hormonul de eliberare a gonadotropinelor; v P-RH si PIH hormonul de eliberare si respectiv de inhibare a prolactinei; v Oxitocina. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor Hormonul de eliberare

скачать реферат
1 2 3 4 5 6 7 ...    последняя

Не нашли нужную работу? Закажи реферат, курсовую, диплом на заказ

Внимание! Студенческий отдых и мегатусовка после сессии!


Обратная связь.

IsraLux отзывы Израиль отзывы